Spasticitatea este o afecțiune în care mușchii se rigidizează sau se strâng, împiedicând mișcarea normală a fluidelor. Mușchii rămân contractați și rezistă la întindere, afectând astfel mișcarea, vorbirea și mersul. Cauze: Spasticitatea este, în general, cauzată de leziuni sau perturbări ale zonei creierului și măduvei spinării care sunt responsabile pentru controlul reflexelor musculare și de întindere. Aceste întreruperi se pot datora unui dezechilibru în semnalele inhibitorii și excitatorii trimise către mușchi, determinându-i să se blocheze pe loc. Spasticitatea poate fi dăunătoare copiilor în creștere, deoarece poate afecta mușchii și articulațiile. Persoanele cu leziuni cerebrale, leziuni ale măduvei spinării, paralizie cerebrală sau scleroză multiplă pot avea diferite grade de spasticitate. Simptome: Rigiditatea musculară, ceea ce face ca mișcările să fie mai puțin precise și fac anumite sarcini dificil de îndeplinit; Spasme musculare, care provoacă contracții musculare incontrolabile și adesea dureroase; Încrucișarea involuntară a picioarelor; Deformări musculare și articulare; Oboseală musculară; Inhibarea creșterii musculare longitudinale; Inhibarea sintezei proteinelor în celulele musculare. Complicații: Infecții ale tractului urinar Constipatie cronica Febră sau alte boli sistemice răni de presiune Articulații înghețate Tratamente non-chirurgicale: Kinetoterapie: exerciții de întindere și întărire care se concentrează pe grupe mari de mușchi pentru a îmbunătăți gama de mișcare și mobilitate; Terapie ocupațională: exerciții care se concentrează pe grupe musculare mici pentru a îmbunătăți forța și coordonarea, permițând o performanță îmbunătățită a sarcinilor zilnice; Terapia logopedică poate fi făcută și de pacienții a căror spasticitate le-a afectat vorbirea. Casting sau bracing: previne spasmele involuntare și reduce încordarea mușchilor. Medicamente orale: medicamentele orale sunt utilizate în combinație cu alte terapii sau medicamente, cum ar fi terapia fizică sau ocupațională. Medicamentele orale sunt utilizate numai dacă simptomele interferează cu funcționarea zilnică sau cu somnul.
