Infiltratia corticosteroida epidurala

Infiltrațiile steroidiene epidurale constituie un mijloc de tratament pentru multiple afecțiuni ale zonei lombare și ale managementului nonchirurgical al radiculopatiilor.

Infiltrația are această titulatură deoarece presupune injectarea unui anestezic local combinat cu un antiinflamator steroidian cu eliberare prelungită direct în spațiul epidural, în vecinatatea rădăcinii nervoase afectate. Aceasta injecție ajută la controlul inflamației și a durerii cauzate de aceasta la nivelul uneia sau mai multor segmente vertebrale.

Scopul infiltrației epidurale este să:

Pe parcursul evoluției afecțiunii unui pacient, în cele mai multe cazuri, infiltrația transforaminală este recomandată după o serie de tratamente nonchirurgicale, care presupun tratament oral antiinflamator și antialgic, fizio- și kinetoterapie, metode care au dat un rezultat slab sau nu au dat rezultate deloc. În același timp infiltrația epidurală precede intervenția chirurgicală, aceasta fiind rezervată cazurilor rebele la tratamentul conservator, sau în care apare afectarea neurologică.

Beneficiile potențiale ale infiltrațiilor epidurale steroidiene.

Cei mai mulți dintre medicii specialiști consideră că aceste proceduri sunt benefice în cazul unui episod acut de durere lombară sau la nivelul întregului membru inferior. Principalele limitări sunt acelea că nu sunt intotdeauna eficiente, ameliorarea durerii tinde sa fie temporară, variind de la 2-3 săptămani până la 1-2 ani. În mod tipic, aceste infiltrații sunt eficiente și pot fi administrate maximum 3 în decursul unui an.

Când sunt administrate în spațiul epidural, infiltrațiile steroidiene au urmatoarele beneficii:

Scad cantitatea de medicamente administrate oral.

Reducerea locală a durerii limitează sau chiar stopează medicației antialgice și antiinflamatoare orala, care pe termen lung ar putea avea efecte adverse prin cumularea dozelor administrate recurent.

Continuarea sau reluarea Fizioterapiei și Kinetoterapiei.

Infiltrația scade durerea în așa fel încât pacientul să poată realiza un progres în recuperarea medicală care este foarte importantă în acest caz.

Amânarea operației.

Aceasta poate fi facută atât timp cât nivelul durerii postprocedurale este acceptabil, efectul este susținut pentru o perioada suficient de lungă și nu apar tulburări neurologice sennzitive sau motorii.

Mai multe tehnici sunt folosite pentru a administra injecția epidurală, în funcție de afecțiunea vizată, de nevoile pacientului și de experiența sau preferința medicului.

Modalitatea de efectuare a infiltrației transforaminale:

Pentru aceasta trebuie să stați întins pe burtă, cu fața în jos, pe masa CT (ca în figura de mai jos). Medicul, dupa prealabila dezinfecție a pielii și eventual anestezia locală, sub
control CT,  va intra cu un ac subțire, atraumatic, printre fibrele musculare paravertebrale, în foramenul radicular, unde va injecta o combinație de substante anestezice și antiinflamatoare corticoide. După efectuarea procedurii, care durează în medie 15-20 minute, este posibil să vă amortească piciorul sau să simțiți furnicături la nivelul acestuia. În anumite cazuri pot apărea dureri de cap, care însă nu sunt de lungă
durată, și pot fi ameliorate după consumul de cafea (cafeină). Dupa procedură
este recomandat să ramaneți sub supraveghere în clinică cel puțin jumătate de
oră și să consumați lichide.

Administrarea interlaminară:

În această tehhnică, acul este introdus din spatele coloanei vertebrale, ca și în cazul rahianesteziei, iar medicația este administrată direct în spațiul epidural. Aceasta metodă este mai puțin precisă deoarece nu țintește direct afectată, iar substanța introdusă se poate raspândi liber în spațiu epidural. Beneficiul este că poate produce efecte la niveluri mai mai ales în cazul afectiunilor degenerative, de genul spondilodiscartrozelor.

Administrarea caudală:

Aceasta este o modalitate mai simplă de a administra medicamentul, dar acesta nu este injectat direct la sursa durerii, în spațiul epidural sau în vecinătatea nervilor. Această abordare este mai puțin eficientă dar este considerată mai sigură și mai ușor de administrat, în cazul medicilor care nu au mijloacele necesare unui ghidaj imagistic precis.

Eficacitatea infiltrațiilor

Cercetările efectuate indică rezultate în general favorabile, cu o rată de 70-90% dintre pacienți care au o îmbunătățire considerabilă a nivelurilor durerii, care se mențin de la două săptămâni până la unul-doi ani. Dacă după prima administrare este obținut un răspuns bun, o a doua administrare se poate face atunci când efectul primeia începe să scadă. Tipic, se pot administra până la 3 infiltrații în decursul unui an. Dacă după prima injecție raspunsul obținut este slab, indicația este de obicei chirurgicală.

În ce afecțiuni se pot folosi infiltrațiile cu Corticosteroid?

Infiltrațiile epidurale lombare sunt folosite în general în tratamentul afecțiunilor care
produc iritația sau inflamația rădăcinilor nervoase, asociate cu durere lombară
și la nivelul membrului pelvin. Cele mai comune afecțiuni tratate în acest mod
sunt:

Potențialele Riscuri și Contraindicații pentru infiltrațiile epidurale:

Infiltrațiile steroidiene epidurale sunt considerate sigure și minim invazive. Efecte adverse temporare pot aparea în unele cazuri și pot fi reprezentate de:

Aceste efecte secundare dispar de obicei în cateva minute până la câteva ore. Complicații serioase, deși sunt rare, includ leziuni ale măduvei spinării, leziuni ale sacului dural, infecții și/sau accidente vasculare.

În general, riscul apariției complicațiilor scade considerabil în cazul adminstrării injecției sub nivelul vertebrei L4. Fiind realizate sub un ghidaj CT riguros, cu reconstrucția 3D a imaginii înaintea injectării, rata acestor riscuri este mult diminuată.

Afecțiuni specifice care pot crește riscurile periprocedurale

Infiltrațiile nu sunt administrate în cazul prezenței unor afectiuni concomitente, cum ar fi infecții, tumori și tulburări ale coagulării sângelui. Deasemenea, aceste infiltrații sunt evitate în cazul diabetului zaharat necontrolat, a anumitor boli cardiace și al sarcinii (riscul radiologic pentru făt).

În primele 12 ore postprocedural pot apărea furnicături şi amorţeală, motiv pentru care nu se recomandă conducerea autovehiculelor în ziua respectivă. Totodată este recomandat ca pacientul să aibă un însoțitor la plecarea din clinică, după efectuarea procedurii.